Michael Morris de la rezervatia Monks Wood afirmă că : "nu există o cale unică, bună sau rea, de a administra o rezervație naturală… Oportunitatea oricărei metode de management trebuie corelată cu obiectivele de management pentru fiecare caz în parte…doar atunci când obiectivele de management au fost formulate, rezultatele managemetului stiințific pot fi aplicate” (Primack si altii, 2002).
Schimbările climatice
Schimbările climatice Reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări asupra mediului, cadrului social şi economic. Încălzirea sistemului climatic este fără echivoc, spune Grupul interguvernamental de experţi privind schimbările climatice (IPCC). Observaţiile indică creşteri ale temperaturilor medii globale ale apei şi ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii şi gheţii şi creşterea globală medie a nivelului mării. Este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activităţi umane.
În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8ºC în general şi cu aproximativ 1ºC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995-2006) se numără printre cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafaţa globului (din 1850). Fără o acţiune globală de limitare a emisiilor, IPCCse aşteaptă ca temperaturile globale să mai crească cu 1,8 până la 4,0ºC până în 2100. Aceasta înseamnă că creşterea temperaturii începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2°C. Peste acest prag, este pe departe mult mai probabil să aibă loc schimbări ireversibile şi posibil catastrofice. Impacturile schimbărilor climatice sunt deja observate şi sunt prevăzute a deveni mai pronunţate. Evenimentele climatice extreme, inclusiv valurile de căldură, perioadele de secetă şi de inundaţii sunt preconizate a deveni mai frecvente şi mai intense. În Europa, cele mai mari creşteri de temperatură se produc în sudul Europei şi în regiunea arctică. Precipitaţiile scad în sudul Europei şi cresc în nord/nord-vest. Aceasta determină impacturi asupra ecosistemelor naturale, a sănătăţii umane şi a resurselor de apă. Sectoarele economice, precum silvicultura, agricultura, turismul şi construcţiile vor suporta în mare parte consecinţe dăunătoare. Sectorul agricol din nordul Europei poate beneficia de o creştere limitată a temperaturii.
Documentul arata ca schimbarile climatice sunt un lucru cert si cresterea temperaturilor din ultimii o suta ani este provocata cu o certitudine de 90% de emisiile de gaze cu efect de sera.
Temperatura mondiala ar urma sa creasca, pana in anul 2100, cu valori cuprinse intre +1,1 si +6,4°C, raportat la nivelul inregistrat in perioada 1980-1999. Valoarea medie mai sigura de crestere a temperaturii este cuprinsa intre +1,8 si +4°C. Incalzirea va fi mai accentuata pe continentele situate pe latitudini mai inalte.
Potrivit raportului, in ultimii 100 de ani, cresterea temperaturii a fost de doua ori mai mare in regiunea Polului Nord, comparativ cu media mondiala, acest lucru provocand o accelerare a ritmului de topire a calotei glaciare. Nivelul apelor oceanelor planetare ar putea creste, conform unor scenarii, cu pana la 0,59 metri pana la sfarsitul acestui secol in raport cu perioada 1980-1999.
Canicula si precipitatiile puternice vor continua sa devina din ce in ce mai frecvente, iar furtunile tropicale, taifunurile si uraganele vor fi din ce in ce mai puternice. Precipitatiile vor fi mai puternice in zonele situate la latitudini inalte, dar intensitatea acestora va fi mai scazuta in regiunile subtropicale.
Intre 20 si 30 la suta dintre speciile vegetale si animale vor fi amenintate cu disparitia daca temperatura medie mondiala va creste cu 1,5 - 2,5°C, raportat la cea din 1990. Productivitatea agricola ar urma sa creasca sensibil in zonele aflate pe latitudini medii si inalte /unde e mai frig/, dar numai in cazul in care cresterea temperaturii va fi de mai putin de 3 grade Celsius.
Sanatatea a milioane de persoane de pe intreg mapamondul va fi probabil afectata de malnutritie, iar multe dintre decese si maladii vor fi legate, intr-un fel sau altul, de valurile de caldura, de inundatii, de secete, de furtuni si de incendii.
Dezvoltarea durabila
Dezvoltarea durabila înseamna în plan material mentinerea posibilitatilor si conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabila înseamna mult mai mult; inseamna conservarea mostenirii faptelor de cultura, realizate de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de creatie în viitor, a elitei celor care ne urmeaza.
Turism durabil
Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare. Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - rezerva turistica - produs turistic.
Problemele conservarii mediului sunt reglementate prin Conventia pentru protejarea patrimoniului natural si cultural, încheiata în anul 1978 la Paris, iar organismul cu rerogative în acest sens este reprezentat de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN) care s-a preocupat de-a lungul timpului îndeosebi de elaborarea unui sistem de clasificare a ariilor protejate urmarind:
-constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate;
-încurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate ale caror obiective de management sa fie în conformitate cu conditiile nationale si locale;
- reducerea confuziei generate de adoptarea a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate;
-asigurarea unor standarde internationale pentru a sprijini contabilizarea si compararea globala si regionala între tari;
-asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate;
-îmbunatatirea comunicarii si întelegerii între toti cei implicati înactiunile de conservare.
Înapoi la Început
